Ierusalimul cel nou!

                                           Apocalipsa 21:1-5

            „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era.

            Și eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

            Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie, și zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

            El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. “

        Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi. “ Și a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate.”

            Chiar dacă am avea șapte vieți și am deține toate bogățiile pământului, tot nu am putea să plătim datoria către Domnul Isus; dar un ceas petrecut cu El în dragoste, cercetând Cuvântul Sfânt, este apreciat foarte mult de către Dumnezeu, pentru că face mai mult decât o zi petrecută în oricare alt loc pe pământ.

            Domnul Isus ne cunoaște până în cele mai mici detalii și înțelege slăbiciunile noastre omenești. El știe că suntem slabi, vulnerabili pentru că și El a trecut prin starea aceasta de om. El a fost ispitit în toate felurile în care suntem ispitiți și noi, a fost batjocorit, scuipat, bătut, judecat deși nu avea nici o vină și în final a fost jertfit pe Altar; dar El a fost biruitor în toate, pentru că S-a încrezut în Dumnezeu.

        Așadar, fiindcă Domnul Isus este acum la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu, ca Mare Preot, mijlocind pentru noi înaintea Tatălui, ne putem înfățișa plini de încredere înaintea tronului sfânt ca să primim prin har, milă și îndurare.

            Vrăjmașul vine să fure, să omoare și să distrugă, însă Eu, zice Domnul am venit să îți aduc viață din belșug.

            Nu te lăsa înșelat de cel rău.

            Satan vrea să te păcălească, să crezi că el a câștigat și că nimic nu se va schimba, ci dimpotrivă se va înrăutăți.

            Încrede-te în făgăduințele Domnului Isus care îți spune: „Încă puțină, foarte puțină vreme…” și Satan nu va mai avea nici o putere. El va fi legat vreme de o mie de ani și va fi închis în adânc.

           Biruitor este Isus Cristos, Domnul și prin El tu, prieten drag și cu mine suntem mai mult decât biruitori.

            Scriptura începe cu existența omului într-o Grădină în care, ulterior au crescut spini și pălămidă, unde viața omului este limitată și plină de dureri, de necazuri, și unde domnește moartea… și se încheie cu o cetate de aur străveziu, Ierusalimul cel nou, unde va locui Biserica Domnului pentru veșnicie. Acolo, „…moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. “

            Apostolul Ioan, martor viu al vremurilor sfârșitului, vede că răul din lume este nimicit prin faptul că satan va fi legat și închis în adânc și toate cele vechi s-au dus.

           De data aceasta ne întâmpină pe noi cei mântuiți prin jertfa de la Calvar, cu o mulțime de lucruri noi: un cer nou, un pământ nou, o nouă Împărăție, o nouă destinație. Toate aceste noi creații sunt făcute de către Domnul Dumnezeu din dragoste pentru noi, cei ce credem în jertfa Fiului Său și umblăm pe calea mântuirii.

            Cuvântul „nou” (gr. „kainos”) ne arată că suntem în prezența unei noi Creații (aici nu este vorba de o restaurare, sau de o înnoire a pământului și al cerului), ci este vorba de o nouă creație. 2 Petru 3:10 „Ziua Domnului va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu un trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul cu tot ce este pe el va arde.”

         Despre Ierusalimul ceresc avem multe referințe în Noul Testament. Pavel le scrie Galatenilor despre „Ierusalimul de sus” (Galateni 4:26), în Cartea Evrei scrie despre „cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc” (Evrei 12:22), de asemenea le vorbește despre „cetatea cu temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10).

         Credincioșilor Bisericii din Filadelfia li se promite că vor fi stâlpi în templul lui Dumnezeu pe care va fi scris „numele cetății Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer” (Apocalipsa 3:12).

          Apostolul Ioan are marele privilegiu de a vedea în avans această nouă creație, a „Capitalei” Universului pe pământul cel nou, creat de către Domnul Dumnezeu, pentru poporul Său.

           Aici nu va mai „domni” „firea omului și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. “ iar dumnezeul veacului acestuia, satan nu va mai fi pentru că va fi aruncat în iazul de foc și de pucioasă, pentru veșnicie.

            Noul Ierusalim va fi măreața cetate a Noului Pământ și datorită faptului că acolo își va așeza Tronul însuși Dumnezeu, cetatea aceasta sfântă va fi în același timp „Capitala” întregului Univers.

            „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.”

            După milenii de istorie în care păcatul a „stricat” pământul creat la început de Dumnezeu, Scriptura face marele anunț: cerul și pământul se „unesc” din nou, conform Matei 6:10 unde Domnul Isus ne învață să ne rugăm: „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta; precum în cer așa și pe pământ.”, împlinind astfel marea dorință a Mântuitorului: aceea de a „uni iarăși într-unul, în Cristos, toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ”, așa cum stă scris la Efeseni 1:9-10.

            Nu este interesant cuvântul prin care suntem înștiințați de faptul că va fi un pământ făcut nou, unde marea nu va mai exista?

          Astăzi marea, este indispensabilă pentru viața de pe pământ (fără apă nu există viață), dar în veșnicie nu va mai fi nevoie de ea, pentru că însuși Dumnezeu este nu numai izvorul vieții de la început, ci El va fi în și în noua Creație, într-un mod deosebit Susținătorul vieții. Nu vor mai fi nori ca să aducă ploaie și nu vor mai fi râuri sau lacuri, pentru că însuși Dumnezeu va fi sursa vieții.

           Versetul 1: „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era.”

            Nu trebuie să se îndoiască nimeni de faptul că noul pământ va fi un pământ real, unde toți cei mântuiți prin credința în Domnul Isus, vor locui și vor avea trupuri reale (adică vor fi ca îngerii)

            Luca 20:35-36 „dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.”

            Noul Ierusalim va fi o cetate reală, cu străzi de aur străveziu.

            Apocalipsa 21:10b; 21b; 23: „…Și mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer, de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu.

            …Ulița cetății era de aur curat, ca sticla străvezie.

            Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună ca să o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul.”

            Nu găsim în toată Scriptura și nici în Cartea  Apocalipsei vreo altă învățătură cu privire la această „nouă” creație a lui Dumnezeu. Ea este reală, este hotărâtă în planul de mântuire a lui Dumnezeu și se va împlini cu lux de amănunte, după cuvântul Domnului, pentru că tot ce promite, împlinește.

          După cum este descrisă cetatea cea nouă, va fi împodobită, începând cu Temeliile, zidurile care o înconjoară și până la cele douăsprezece porți, așa cum nu s-a mai văzut vreodată cap. 21:18-21), însă

cea mai frumoasă și mai scumpă podoabă, care va străluci ca stelele în cetatea noului Ierusalim, este biserica, mireasa Domnului Isus.

        Aici pe pământul vechi este „călcată în picioare”, batjocorită, prigonită, dar pe pământul cel nou ea va străluci ca o „regină” lângă Regele ei. Aici sunt suferințe, dureri, amărăciuni și moarte; toate acestea vor rămâne și vor arde împreună cu pământul. Dincolo sunt bucurii și fericiri veșnice.

            Ferice de cei ce vor intra pe porțile noului Ierusalim!